De ce renunțăm ușor la rezoluțiile de Anul Nou

În fiecare ianuarie, milioane de oameni din întreaga lume își stabilesc rezoluții de Anul Nou. De la mersul la sală de șase ori pe săptămână, la pierderea a 10 kg, citirea a 100 de cărți, aceste rezoluții încep adesea cu entuziasm! Din păcate, multe vor eșua mai repede decât ne-am aștepta.

88% din rezoluțiile de Anul Nou eșuează, potrivit unui sondaj din 2007 realizat pe peste 3.000 de persoane din Marea Britanie. V-ați întrebat vreodată de ce se întâmplă asta? Ei bine, neuroștiința are răspunsurile. Modul în care este conectat creierul nostru joacă un rol semnificativ atât în ​​formarea, cât și în eșecul menținerii rezoluțiilor.

Așadar, de ce este greu să ne ținem de obiceiuri?

Un obicei este o tendință sau o practică regulată și este deosebit de greu să renunți la ele. Acestea se formează prin repetiție. Pe de altă parte, rezoluțiile sunt adesea schimbări bruște pe care încercăm să le implementăm. Este nevoie de un efort susținut pentru a depăși obiceiurile existente.

Obiceiurile se formează printr-un model neurologic numit „bucla obiceiului”. Aceasta poate fi împărțită în trei secțiuni:

Indiciu: Declanșator care pune creierul în modul automat

Rutină: Comportamentul în sine

Recompensă: Ceva ce îi place creierului, îl ajută să-și amintească bucla obiceiurilor

Aceasta este rutina pe care creierul tău o apreciază și cu care este obișnuit, așa că atunci când încerci să o schimbi cu exerciții de dimineață, creierul tău practic face o criză de nervi! Ganglionii bazali din creier sunt responsabili pentru comportamentele adictive și formarea obiceiurilor. Practic, se agață de rutinele sale preferate precum un copil mic de păturică!

Un sfert dintre rezoluțâii sunt abandonate după prima săptămână, peste jumătate dispar în primele șase luni. După doi ani, doar unul din cinci angajamente mai este respectat. Cu toate acestea, oamenii continuă să încerce. Perseverența nu este irațională, ci înscrisă în funcționarea creierului. Motorul problemei este cortexul prefrontal, regiunea responsabilă de planificare, autocontrol și decizii pe termen lung. Este zona care ne permite să spunem „nu” tentațiilor imediate și să urmărim obiective îndepărtate. Dar capacitatea sa este limitată.

Când rezoluțiile se acumulează, cortexul prefrontal intră în suprasolicitare. Mai mult sport, alimentație strictă, economii, performanță profesională, organizare personală, toate cer control continuu. Rezultatul este stres cronic și erodarea rapidă a voinței.

Sursa: Tabu.RO