Tot mai mulţi oameni, în special tineri, preferă să locuiască în case diferite, chiar dacă sunt într-o relaţie. Este rețeta perfectă pentru independență în doi, însă pe termen lung specialiştii spun că nu funcţionează.
Mai ales în cazul în care apare şi un copil! Oricum, fenomenul este extins în toată lumea, nu doar în România, şi se numeşte „Living Apart Together”, adică „Separat, dar impreună!”. Un stil de viaţă pentru cei care vor relații stabile, dar şi spațiu personal.
„Living Apart Together” este o tendință în creștere, în care cuplurile aleg să mențină locuințe separate, rămânând în același timp conectate emoțional și romantic. Aceasta contrazice scenariul cultural care spune că dragostea înseamnă să trăiești sub același acoperiș, să împarți un frigider și să te cerți pe tema setărilor termostatului. Dar „Living Apart Together” nu înseamnă evitarea intimității sau a angajamentului. Este vorba despre redefinirea a ceea ce înseamnă angajamentul.
Unele cupluri locuiesc la câteva minute distanță și se văd zilnic. Altele locuiesc în orașe diferite și călătoresc pentru a fi împreună. Ceea ce au în comun este o convingere fundamentală: nu trebuie să coabitezi pentru a fi un angajament.
Deși poate suna modern, conceptul nu este nou.
Cercetări recente estimează că aproximativ 10% dintre adulții aflați în relații serioase din SUA trăiesc separat de partenerul lor din proprie alegere, nu din cauza barierelor legate de muncă, armată sau imigrație.
„Cei care aleg modelul acesta spun lucruri care sună rezonabil: se ceartă mai puţin, micile certuri zilnice depre cine spala vasele, cine face mai multă dezordine au dispărut. Tocmai pentru ca nu se mai văd atât de des preţuiesc mai mult timpul împreuna. O relație nu se măsoară în mp impartitiţi, se măsoară în cât de în siguranţă, cât de văzut şi cât de liber te simţi lângă omul de lângă tine”, a declarat Radu Bălănescu, psiholog.
Sociologii spun că fenomenul este și o consecință a creșterii nivelului de trai și a independenței financiare. Astăzi, mulți parteneri își pot susține singuri stilul de viață, ceea ce le oferă libertatea de a-și construi relația după propriile reguli. Astfel, se pune mai mult accentul pe împlinirea emoţională, decât pe nevoia de a convieţui cu cineva.
„Fiecare individ are nevoie de spaţiu personal, de un backstage, de o ieşire de pe scena vieţ-ţşii, un loc unde să renunţe la rolul social şi să devină el insuţi. Frecvenţa interacţiunii cu partenerul nu garantează calitatea ataşamentului cu acesta”, a declarat Alexandru Zodieru, sociolog. Deși pentru unii funcționează foarte bine, modelul nu este lipsit de riscuri. În unele cupluri, lipsa conviețuirii poate aduce şi lipsa conexiunii.
Un avantaj clar al conviețuirii este cel financiar: împărțirea cheltuielilor face ca traiul în doi să fie, în general, mai ieftin. „Locuitul impreuna reduce cheltuielile pentru ca se impart costurile locuintei si ale traiului zilnic, totusi alegerea tine de nevoia de independenta si de etapa la care se afla relatia. pentru ca decizia de a locui impreuna nu e doar una financiara”, a declarat Irina Chiţu, analist financiar.
