Schimbări majore la cărțile de identitate. La ce trebuie să fii atent dacă te muți

Un nou proiect de lege prevede noi schimbări în regimul evidenței populației.

Persoanele fizice care nu mai locuiesc la adresa de reședință stabilită vor fi obligate ca, în termen de 15 zile de la plecare, să notifice acest lucru la oricare serviciu public comunitar de evidență a persoanelor, în caz contrar vor fi sancționate cu amendă de la 75 lei la 150 lei, prevede o propunere legislativă depusă la Parlament.

Proiectul, inițiat de 114 parlamentari PSD, AUR și din grupul minorităților naționale, modifică și completează Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români. Actul normativ prevede introducerea unui text nou la articolul 31 al OUG 97/2005 potrivit căruia ‘persoana fizică, care nu mai locuiește la adresa la care și-a stabilit reședința, este obligată să notifice la oricare serviciu public comunitar de evidență a persoanelor, despre încetarea valabilității mențiunii privind reședința, în termen de 15 zile de Ia plecare’.

Amenzi pentru cei care nu anunță Poliția sau Evidența Populației

Proiectul mai prevede că persoanele care locuiesc la alte adrese decât cea din actul de identitate vor fi obligate ca, în termen de 15 zile de la mutare, să solicite la serviciul public comunitar de evidență a persoanelor schimbarea domiciliului sau înscrierea mențiunii privind stabilirea reședinței și să ceară înscrierea în cartea de imobil.

În reglementarea actuală, persoanele care își schimbă domiciliul sau își stabilesc reședința sunt obligate doar să ceară în acest termen înscrierea în cartea de imobil la noua locuință.

Potrivit proiectului, persoanele care găzduiesc alte persoane care nu au înscrise în actul de identitate adresa la care locuiesc efectiv, după trecerea termenelor prevăzute, vor avea obligația de a anunța Poliția sau Serviciul public comunitar de evidență a persoanelor de la locul unde este situat imobilul, cu excepția cazurilor în care persoanele locuiesc în interesul serviciului sau în scop turistic.

În textul în vigoare, această obligație este stabilită în cazul în care persoanele găzduiesc alte persoane, în mod neîntrerupt, pe o perioadă mai mare de 30 de zile.