Actorul Dragoș Bucur a fost diagnosticat cu diabet în urmă cu 20 de ani, iar de atunci face tot ce ține de el să aibă o viață cât mai normală. Are un regim alimentar și face sport, iar familia îi e alături la orice pas.
Diabetul a apărut înainte să-și cunoască soția și să vină copiii lor pe lume, așa că pentru cei din familie e ceva firesc, mai ales că actorul continuă să-și desfășoare activitatea normal. Dragoș Bucur face sport și alături de soție și copii.
„Când Dana m-a cunoscut aveam diabet, copiii când s-au născut, aveam deja diabet. Pentru ei e un lucru absolut normal și nu am nevoie de o susținere anume, e firesc. Fac lucrurile așa cum le face un om normal. Mergem pe munte, facem sport. Ei nu simt că eu am o problemă”, a mărturisit actorul, potrivit Unica.
Toată familia actorului are un regim de viață sănătos și își menține o viață echilibrată. „Calitatea vieții unui diabetic depinde nu doar de cât de mare sau cât de mică are glicemia, ci și de faptul cum reușește de fapt să își mențină sub control această glicemie. Eu nu sunt un mare adept al tehnologiei, sunt mai old-school, mai puțin când vine vorba de diabet. Tehnologia exagerată poate face rău. În cazul meu, sunt dependent nu doar de insulină, ci și de tehnologie de vreo 5-10 ani”, spune Dragoș.
Dragoș Bucur a explicat că insistă pe alimentație și sport și că nu poate mânca orice.
„Folosesc un sistem de monitorizare a glicemiei în timp real și o pompă de insulină. Ba mai mult, de trei ani, folosesc și un sistem prin care combini informațiile de la senzorul de glicemie si le transmite către pompa de insulină. Nici nu știu cum m-aș descurca acum fără acestea. Dincolo de aceste lucruri insist pe alimentație și sport. Nu se poate să mănânci numai prostii, nu se poate să bei numai tâmpenii. În cazul diabetului, invit la apropierea de tehnologie, cumpătare, sport și alimentație sănătoasă.”, a completat el.
Actorul are o viață normală și se bucură de ea, dar la început i-a fost foarte greu să-și accepte diagnosticul.
„Eu am făcut diabet acum 20 de ani. Lucrurile stăteau complet diferit acum 20 de ani. De la modul în care îți testai insulina, la tipul de insulină pe care îl făceam atunci. A fost o perioadă în care accesul la informații nu prea există și tot ce aflai era de la medici. Da, oricine se poate adapta. E o provocare, treci prin mai multe etape psihologice. Am avut perioade în care eu am zis „nu mă interesează, eu nu am diabet”, am aruncat penurile, am aruncat aparatul de testat. Mi s-a făcut rău după 4-5 zile și am revenit la viața cu care deja m-am obișnuit. E o vorbă în diabet, se spune că dacă te lupți cu el, pierzi, nu ai nicio șansă. Singura variantă e să te împrietenești cu diabetul. Eu l-am acceptat, sunt perioade în care lucrurile merg prost, orice ai face și cu tehnologie și cu cumpătare și cu sport. Și atunci stai și aștepți să treacă. Cumpătarea e foarte importantă”.
