Retragere importantă de pe scena teatrului românesc. Maestrul Mihai Mălaimare, cel care a înfiinţat, în 1990, Teatrul Masca, singurul teatru de gest, pantomimă şi expresie culturală din România, a luat o decizie categorică.
La 73 de ani, el a hotărât să-și încheie activitatea. „Dacă se respectă, și am luat cum trebuie genele familiei, mai am vreo 20 de ani și-a venit vremea să trăiesc și pentru mine. Mi-e dor de de copiii mei pe care nu i-am văzut crescând, pentru că eu făceam în fiecare weekend naveta la Botoșani să alerg pe câmpii p-acolo să le fac festivaluri.
Mi-e dor de de nepoatele mele pe care nu le-am văzut patru ani, mi-e dor de asta mică pe care mi-a făcut-o Ștefan, care are șase luni și pe care o văd încă nepermis, nepermis de rar. Mi-e dor de roșiile mele, care cu care aș vrea să am mai mult timp de de vorbă.
Mă doare sufletul că văd că peste grădina mea de zarzavat s-au ridicat buruienile și nu pot să-mi-alung din cap imaginea grădinii mele năpădită de buruieni, care se suprapune peste imaginea țării mele năpădite de buruieni. Mie mi-e dor să mă plimb. M-am plimbat cu soția mea de curând, la Noaptea Muzeelor. Și mergând cu ceaiul ăla pe mână, în sfârșit ne uităm și noi pe sus, vedeam ce minune de oraș e Bucureștiul ăsta, cât de tulburător, de mizerabil este.
Mi-e dor să fac fotografie, mi-e doar să cânt la vioară, mi-e dor să conduc, vreau să-mi iau o mașină și să umblu prin prin țară. Eu n-am citit în toată viața mea. Bun, poate că te mint, acuma încerc să exagerez. Dar 90% din lecturile mele sunt în continuare lecturi de teatru. Eu umblu prin bibliotecile lumii, achiziționez cărți și stau acasă, le citesc ca un nebun o dată, de două ori, de trei ori până le pricep. Mă asigur am și șansa să să citesc romane romane solide. Iar japonezii sunt sunt, constituie o literatură tulburătoare. Arabii iarăși au au niște niște cărți senzaționale. Dar nu mă pot rupe de lectura de teatru”, a destăinuit Mihai Mălaimare în podcastul lui Adrian Artene.
Sursa: Tabu.RO
