…Dinu Patriciu versus Dinu Paturica

0
24

…sa ne-ntelegem: n-am nimic cu omul. L-am cunoscut pe vremea cand eram la Ziua de Nord-Vest (asa-i zicea) si mi s-a parut de bun simt avand in vedere conjunctura bahica. Despre acuzatiile care i-au tot fost aduse nu pot sa ma pronunt, in afara faptului ca unele imi par de … bun simt. Sunt altii platiti sa le judece. Ceea ce, insa, m-a determinat sa postez aceste randuri, intr-un blog conceput din start a-politic, a fost o … strafulgerare (ca altfel nu stiu sa-i spun).
Scriam (scriu) despre aventura in Amazon, si-a venit „vorba” despre Iquitos si despre imbogatitii peste noapte, cei care dau „lovitura” la care visam cu totii (eu cel putin, no finger pointing involved). Atunci mi-am adus aminte, printr-o stranie si mielitica (banuiesc – pentru necunoscatori, mielina e „chestia” aia alba care „sta pe axoni” si transmite semnalul in salturi in loc de pas cu pas) conexiune – de mult-utilizatul odinioara joc de cuvinte – „Dinu Patriciu – Dinu Paturica”. Unde-a disparut el (jocul de cuvinte) ca si cum n-ar fi fost?
Sa fie atat de puternici banii incat sa schimbe o perceptie publica? sa fie memoria „boborului” – buna sau rea – atat de scurta?
Ma-ntreb sincer: cum se face ca oameni ca Vantu (na! sa nu ziceti ca-s platit – si cu el s-au facut jocuri de cuvinte – as zice ca e predestinare daca nu m-ar chema … fumurescu) sau ca Patriciu sunt in stare sa se lepede de o asemenea eticheta intr-un timp (relativ) atat de scurt?
Daca stau, insa, si ma gandesc – ceea ce, stiu, trebuia sa fac de la bun inceput – cum a facut Clinton sa „scape” de o minciuna ordinara? Cum facem noi sa scapam de minciuni la fel de ordinare, chiar daca nu la o scara planetara? Cum – si-aici Mihnea stie ce spun – ne mai putem barbieri „la oglinda”?
Io-te ca putem.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here