Basescu, undeva in Est. Si in Money Express

0
24

Cred ca e ultimul text de pe blog, pina pe 19 mai, care mai are cit de cit legatura cu referendumul. Oricum ma “suspendasem” de la un moment dat, pentru ca deja nu mi se mai parea nimic nou si important de spus. Am intuit, se pare, corect. In aceasta campanie nu s-a intimplat, din punctul meu de vedere, nimic cu adevarat semnificativ. Totul s-a redus la propaganda. Or, eu chiar nu-s facut pentru asta.

Iata ultimul meu punct de vedere asupra acestui subiect. Textul apare miine (15 mai 2007) in revista de bussiness “Money Express”.

<<Undeva, in Est

Guverne slabe si instabile, aliante si coalitii politice de pe o zi pe alta, aiuritoare, fara nici o noima ideologica, societati divizate si conflictuale. Aceasta e ultima radiografie sumara a Estului integrat, dupa o tranzitie in care Uniunea Europeana i-a fost far si ghid de utilizare. Romania e parte si nu exceptie a acestei realitati, criza politica prelungita pe care o traverseaza culminand cu suspendarea presedintelui si supunerea sa unui referendum de demitere, avand radacini si explicatii care n-o fac deloc originala. Dar nici de speriat.

de Pavel Lucescu

Intrebat de un coleg de la „Cotidianul” despre cum se vede Traian Basescu prin ochii presei straine, Tomasz Kluz, corespondentul de doi ani in Romania al Polskie Radio, spunea, dezarmant pentru noi, romanii recenti, ca presedintele nostru nu este nici pe departe un etalon in materie de conflicte si crize politice: “Am exemplul lui Walesa, care a facut lucruri si mai controversate: a dizolvat de doua ori parlamentul, guvernul s-a schimbat de vreo patru ori in timpul mandatului sau”. Dar daca Walesa a pastorit o tara abia iesita din comunism, cu toate crizele specifice perioadei, dupa aderarea la UE in Polonia a fost loc, din acest punct de vedere, chiar si de mai rau. |n mai putin de doi ani, gemenii Kaczynski, Lech-presedinte, Jaroslav-premier, au intors tara pe dos. “Guvernul Poloniei este considerat ca fiind excentric, preocupat de probleme culturale, dar si incompetent”, remarca recent Joan Hoey, senior editor in cadrul Economist Intelligent Unit (EIU). Eticheta e inca usor decenta. Siamezii teribili ai Poloniei ataca si rad tot ce inseamna status-quo, si cu bune, si cu rele, in politica si societatea poloneza. Lustratia e in toi pe o lege din 1997, oricum dura, dar pe care noii lideri de la Varsovia au innasprit-o pana la limita dementei. Prevederile ei afecteaza potential aproape o jumatate de milion de polonezi, de la politicieni la simpli profesori sau jurnalisti. Prima victima celebra, Bronislav Geremek, o figura legendara a Solidaritatii, fost ministru de Externe, isi pierde mandatul de euro-parlamentar pentru ca a refuzat sa completeze declaratia obligatorie privind eventuala colaborare cu fostele servicii secrete comuniste. |n plus, nu lipsesc din arsenalul acestei revolutiei morale homofobia girata de stat, catolicismul radical cu accente anti-semite, un nationalism care nici nu mai face mare diferenta intre Rusia si Germania.

De mai putin de un an, Ungaria pare din nou sensibila la trecut si-si redescopera fibra etica. Nu atat minciuna care l-a reconfirmat in functie, in 2006, pe premierul socialist Gyurcsany, cat recunoasterea ei imprudenta, undeva in septembrie anul trecut, a scos lumea in strada. Totul suna insa mai degraba a pretext, iar violentele extremei drepte maghiare a pista falsa. Mandatul socialistilor e plin de gauri. Cu un deficit bugetar masiv de peste cinci ani – in ultimul depasind 10% din PIB, fiind cel mai mare din UE, cu mult deasupra plafonului de 3% stabilit pentru tarile care aspira sa adere la zona euro – guvernul a crescut impozitele, a redus subventiile si a declansat valuri de disponibilizari in sectorul public. |n spatele fervorii publice il regasesti pe liderul incontestabil al dreptei conservatoare, iconoclastul Victor Orban, cu al sau partid, FIDESZ, aflat din nou in fruntea sondajelor. Agenda traditionala a FIDESZ: anti-comunism, revizionism, exaltarea sentimentului religios si nationalist si, nu in ultimul rand, o atitudine profund critica la adresa UE.

Cehia s-a zbatut luni de zile, pana recent, pentru a putea forma un guvern stabil dupa alegerile din iunie 2006. |n Slovacia, social-democratii s-au aliat la guvernare cu extremistii de dreapta si s-au vazut condamnati de colegii socialisti din Uniune. |n Estonia, autoritatile tocmai au relansat conflictul cu Rusia la un nivel care aminteste, fie si doar prin retorica, de sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. Pretextul e, si el, mai degraba simbolic. Guvernul estonian si-a propus – si a si facut-o, in ciuda unor masive demonstratii de protest ale populatiei rusofone – sa mute un monument in memoria Armatei Rosii sovietice din zona centrala a capitalei Tallin. Bilantul revoltei violente: un mort si peste 1.000 de arestari. Pentru estonieni, monumentul in cauza reprezinta ocupatia tarii de catre regimul sovietic. Pentru guvernul Andrus Ansip de la Tallin, voturi patriotice furate dreptei nationaliste la mai putin de o luna pana la alegerile parlamentare.  

Precum se vede, tranzitia de la comunism – practic incheiata in zona – a lasat totusi in urma conflicte adanci. Exista o patura larga de alegatori nemultumiti, care simt ca au pierdut etape decisive pe parcursul tranzitiei. |ntr-un fel, pare ca asistam la un soi de ultima razbunare a comunismului. La deziluzia ca in urma sa nu mai e posibil nici un miracol. Ca nimic din ce-a promis caderea sa nu s-a implinit pana la capat, iar daca exista totusi un capat, acolo se afla mereu altii. Prabusirea comunismului a promis bunastarea, dar intre timp am descoperit ca, desi traim poate mai bine, altii ne-o iau mereu inainte, bogatia e tot timpul la ceilalti. A promis ca vom fi, in sfarsit, liberi, dar am descoperit ca libertatea atata cata e nu te face nici mai fericit, nici mai bogat. A promis, in sfarsit, dreptate, dar ne-am trezit ca, desi suntem liberi s-o cerem, costa uneori prea mult s-o obtinem. Am acceptat in final si aceasta fatalitate, dar daca tot e asa, vrem macar sa stim de ce. De ce nu s-a putut si altfel. Vrem o explicatie care sa ne indulceasca aceasta cadere din iluzie. Adevarata dezvrajire a Estului isi cere apostolii, vrajitorii si moralistii ei. Valul de crize la care vechea Europa ridica din sprancene i-a scos la suprafata sau, de la caz la caz, i-a inventat. Regimul Kaczynski nu ofera nici o solutie, guvernul polonez fiind deja renumit pentru incompetenta, dar electoratul il saluta si il sustine in continuare pentru ca ei ofera ceva ce UE nu le va da niciodata. Le explica de ce nu s-a putut mai mult intr-un mod care satisface plenar. Exista un adversar, lucru pe care noi, est-europenii, oricum eram obisnuiti sa-l auzim si mai ales sa-l credem, iar acesta poate fi, in sfarsit, anuntat si denuntat public: Rusia in unele cazuri, oligarhiile de tranzitie in altele – uneori chiar ambele. Dar sa nu exageram, pentru ca nici electoratul n-o cere. Profetii acestei dezvrajiri au, o stiu si ei, o stim si noi, doar un rol terapeutic. Avem nevoie de ei macar inca o vreme. Nu de solutiile lor, pentru ca ele nu exista, ci de prezenta, discursul si morala lor. Traian Basescu e unul dintre ei. E singurul politician de la noi care a intuit ca desi nu mai cred in miracole, romanii vor totusi o explicatie. >>

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here