Tendințele ciudate în materie de frumusețe din trecut se bucură de o renaștere. Când industria modernă a frumuseții pare să fi încercat totul, cineva găsește idei dintr-un trecut îndepărtat, le scoate la iveală și le pune din nou în practică.
Unghii super lungi
În China antică, unghiile lungi nu erau doar o podoabă – erau un semn al statutului social. Nobilimea își creștea unghii de până la 15 centimetri lungime pentru a arăta că nu trebuia să lucreze cu mâinile.
Această modă a atins apogeul în timpul dinastiei Qing (1644-1912), iar principala vedetă a vremii a fost împărăteasa Cixi. Pentru a-și păstra unghiile, împărăteasa purta învelișuri prețioase din aur în timpul zilei și învelișuri din satin galben strălucitor noaptea.
O întreagă echipă de servitori era responsabilă de rutina de înfrumusețare a împărătesei. Diminețile ei începeau cu băi de mâini făcute din decocturi de plante. Acestea erau urmate de o manichiură igienică, precum și de o reînnoire a învelișului. Conform zvonurilor, împărăteasa nici măcar nu permitea ca unghiile tăiate să fie aruncate, ci le păstra într-o cutie de jad.
Astăzi, unghiile super-lungi trec printr-o a doua renaștere, dar acum nu mai este o prerogativă a aristocrației, ci o tendință îndrăzneață. Datorită materialelor moderne (acril, biogel și poligel), este posibilă extinderea unghiilor la orice lungime și formă: de la pătrate la „stiletto” extreme.
Cu cât unghiile sunt mai lungi, cu atât există mai mult teren pentru experimente cu designul! Cu toate acestea, doamnele moderne nu mai au servitoare, iar în viața de zi cu zi trebuie să găsească modalități ingenioase de a economisi lungimea.
Rasul și epilarea feței la femei
Istoria epilării faciale la femei datează de mii de ani. Se crede că în Egiptul Antic, femeile foloseau ceară pe bază de zahăr, îndepărtând părul facial nedorit cu un amestec de zahăr și apă. În timpul Renașterii, regina Elisabeta I a adus în modă o linie exagerată a părului, pentru crearea căreia doamnele nobile și-au smuls părul de pe frunte și chiar și sprâncenele.
Și în Anglia victoriană se foloseau amestecuri pentru epilare care conțineau arsenic. Oamenii le testau gradul de reacție prin scufundarea unei pane de pasăre în amestec. Dacă pana se desprinde, funcționează!
În zilele noastre, această practică a fost reînviată în saloane sub denumirea de „dermaplaning” – în timpul procedurii, nu numai că se îndepărtează puful, ci și stratul superior keratinizat al pielii este îndepărtat cu un bisturiu. Bloggerițele îndrăznețe de beauty recurg chiar și la bărbieritul acasă – aplică un spray pe față, accentuând fiecare fir de păr, apoi șterg cu o lamă de ras.
Toate acestea sunt făcute pentru a face fața la fel de netedă și strălucitoare ca pielea de bebeluș, iar fondul de ten se așează perfect pe ea. Cu toate acestea, eficacitatea dermaplaning-ului și a rasului nu are încă suficiente dovezi științifice, dar efectul tragerii cu ață este apreciat chiar și de oamenii de știință.
Aceasta este o tehnică, cunoscută pe scară largă în Asia, în care părul facial este smuls cu un fir răsucit într-un mod special. Acum este folosită în mod activ, în special, de artiștii din domeniul sprâncenelor.
Utilizarea mucusului de melc în cosmetologie
Încă din Grecia și China antică, mucusul secretat de melci era deja recunoscut ca remediu pentru piele. Unii menționează că ajuta la vindecarea arsurilor.
În Europa medievală, farmaciștii fierbeau melci pentru a crea o cremă hidratantă pentru pielea înroșită. Cu toate acestea, cosmeticele pe bază de melci au revoluționat în anii 1980, când fermierii care creșteau melci de viță de vie pentru restaurante au descoperit că pielea lor suferea mai puține tăieturi și se vindeca mai repede.
Astăzi, mucusul de melc pentru înfrumusețarea pielii este utilizat activ în produsele cosmetice coreene. Studiile au arătat că mucusul de melc conține acid hialuronic, acid glicolic, peptide și antioxidanți care accelerează regenerarea, reduc inflamația și au un efect anti-îmbătrânire.
Pentru a produce seruri cu mucină, melcii sunt smulși din cochilie și așezați pe o grilă specială și apoi returnați în căsuțele lor pentru a se regenera. Cu toate acestea, apărătorii animalelor critică industria, argumentând că, chiar și în astfel de condiții, melcii sunt stresați. Ca răspuns, unele mărci au trecut la analogi sintetici și pe bază de plante.
Extensii de gene și gene false
Deși linia de creștere a genelor a fost evidențiată încă din Egiptul Antic, industria genelor false a apărut pe deplin abia la împrejurimile secolelor XIX și XX.
Pe atunci, această procedură era în mâinile peruciștilor — aceștia creau gene false din mătase și păr uman lipite pe un substrat. Conform ziarelor de la sfârșitul secolului al XIX-lea, exista deja o procedură pentru extensiile de gene: acestea erau cusute direct pe pleoapă în Franța.
La început, genele false păreau masive și nenaturale și erau potrivite doar pentru scenă sau cinema. Dar mai târziu, creionul a devenit subțire și aproape invizibil – era făcut din vezică de pește uscată. Pentru a lipi astfel de gene, doamnele mergeau la saloane de înfrumusețare – nu era atât de ușor să o facă singure.
În plus, genele trebuiau ondulate regulat cu un ondulator special pentru a crea curbura potrivită. Până în zilele noastre, acest instrument a supraviețuit aproape neschimbat.
Tehnicile moderne de extensie sunt destul de similare cu predecesoarele lor, dar sunt mult mai sigure. Acum genele sunt lipite de cele naturale. Există o mulțime de tipuri de gene pentru lipire și extensii: orice culoare, lungime și curbură. Și nu mai sunt fabricate din păr uman, ci din materiale sintetice sau blană de nurcă.
Acum câțiva ani, rețelele de socializare au introdus o tendință curioasă – gene false lipite nu peste cele naturale, ci sub ele.
Bureți și spicule de apă dulce
Nu toată lumea știe că un burete de apă dulce se numește badyaga și, încă din cele mai vechi timpuri, a fost cunoscut ca un remediu tradițional pentru afecțiunile pielii. Era folosit deja în China antică!
Și fashionistele slave foloseau chiar și pudră de burete pentru blush. În acest scop, buretele era uscat, frecat și aplicat pe piele, provocând microtraumatisme care stimulau reînnoirea celulară.
În zilele noastre, buretele a căpătat o nouă lumină — produsele cosmetice cu spicule doboară toate recordurile de vânzări.
Spiculele sunt ace minuscule care alcătuiesc corpul bureților. Produsele cosmetice care le conțin ajută la stimularea reînnoirii celulare, a producției de colagen și livrează ingrediente active în straturile profunde ale pielii.
Moda este ciclică, și chiar și cele mai bizare practici de înfrumusețare revin mai devreme sau mai târziu – deși în variante mai sigure. Principalul lucru de reținut este că nu toate metodele istorice ar trebui repetate fără minte și consultați întotdeauna un specialist înainte de a experimenta!
Sursa: Tabu.RO
